Elegia XXIV - Copilărie

miercuri, 08 februarie 2023

Povară dulce eşti copilărie
Anostă-i toamna, pas prin spinărie!
Mi-e greu prezentul ca o mahmureală
Şi ce se-ntâmplă e ca o sminteală.
Îmi pare ca-ntr-un basm că se revoltă
Natura toată ce-o ştiam învoltă.
Pe trandafiri petalele-s blesteme
Şi crivăţul mugeşte anateme.

Ce greu păcat am făptuit, o, Doamne,
Pământul în ăst fel să ne condamne?
Nu cred ca l-ai tocmit cu răzbunare,
Să piară fii-ţi fără lumânare.
Să fim noi înşine o amintire,
O cruce fără nume-n cimitire,
Sau doar un număr luat la întâmplare
În vreme de nedreaptă clătinare!

Poate îngădui, Doamne să rămână
Copilul rămăs numelui ţâţână.
Iar mie, pân' la ultima suflare,
Să laşi să mă topesc în vreo-ntâmplare
Despre demult pe calea către mine,
Fărâme dragi schimbate-n cavatine.
În lut se-ntoarce-n urmă zidăria,
Va neclinti din tot copilaria.

24 mar 2020
Volumul OGLINZI ELEGIACE,
Editura CORESI, 2021

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.