Elegia a XIV-a - Recviem

sâmbătă, 28 ianuarie 2023

Zicere:
Lumina răsfrântă din raza de soare,
Nedemnă ispită-i ori sfântă chemare?

1.
Atâta deznădeje... Arhanghelul aşază
Pe umăr, faldul negru, acoperind obrazul.
Nu vrea să i se vadă răzbind prin el, necazul
Şi nici priviri din care doar ura irizează.

Porunca Lui nu-i place: "Să îi iubiţi pe oameni!"
I-a înfruntat privirea şi spune; "O greşeală
E-această creatură! Iar Tatăl se înşeală!
Prea lesne, zişii oameni, s-au transformat în fameni!"

Când, decăzut din ceruri, o biată muritoare
Alege fără voie, în demon o preface.
Sfidarea-l duce-n cuşcă. Milenii de pace ...
Ce a rămas în urmă? Fiinţa temătoare.

***

Zicere:
Adânc de privire-i îndemn de blândeţe,
Lumină în suflet însemnă bineţe.

2.
Te învelesc, iubito, cu braţele pe trupul
Cutremurat în voie de-a nopţii-nfiorare!
Te culcuşeşti în mine, prin calda-mbrăţişare
Înseninatul zâmbet cu miere umple chiupul.

Ţi-e glasul o vibrândă chemare, cânt de liră
Ce adorare naşte din trupul tău de fee!
Zideşte-mă în tine ca muză şi femeie,
Pe veşnicie soaţă şi nu doar hetairă!

Când mă presar în tine, deşiră altfel ghemul
Bătrânul timp ce curge din haos spre-mplinire.
Prin naşteri succesive,-n această primenire
Iubirea-şi toarce cântul, iar răul, recviemul.

10 feb 2020
Volumul OGLINZI ELEGIACE,
Editura CORESI, 2021

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.