Elegia a XIII-a - Dor

vineri, 27 ianuarie 2023

Dor înţelenit în fire de lumină împletită
Cu fuioare de nădejde şi închis între suspine.
Purpurie înserare, de ce taci? De ce nu vine
Iar ecou din larga zare de la cea prea mult iubită?
Unde-i vântul să adie? Jarul lacrimii ar stinge
Cu miros de iasomie ori narcise din poiană.
Cucul doar pătează seara. Cântu-i sună a dojană
Prinsă-n tei lângă fântâna peste care floarea-şi ninge.

- Soare sfânt, tu n-ai văzut-o pe codana mea aleasă,
Cea al cărei boi întrece macul sângerând câmpia
Şi cu mijloc frânt de braţe cum se frânge păpădia
Prinsă-n mreaja vântuirii de pe pajişte culeasă?
De ce taci şi întorci faţa după norii baldachine
Cei ce bombăne părelnic huruind în depărtare?
- Dusă-i draga ta nălucă! Fără de întors cărare
A ales spre lumea mare. Dusă e şi nu mai vine!

Noapte neagră, dă-mi odihna mărilor nezbuciumate!
Toarnă plumb peste privirea de vederea ei lipsită!
Izgoneşte dorul care muşcă inima rănită
Şi cu el azvârle-n iaduri gândurile blestemate!

23 iul 2018
Volumul OGLINZI ELEGIACE,
Editura CORESI, 2021

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.