Elegia a VI-a - Vitralii

joi, 19 ianuarie 2023

1.
Din candelă, ceara, încet se prelinge
Cadenţa din picuri e doar o zăbavă,
Podeaua-i adună-ntr-o pată bolnavă
De dorul luminii ce-n urmă se stinge.
Vecernia cerne-n zenituri uiumul
Acioaiei stârnită de vânturi pribege
S-a stins clopotarul! Nu-i nimeni să lege
Nici funia-n grindă, nici candelei fumul
De sufletul frânt. Peste lespedea rece
Asudă tăcerea. S-a dus bocitoarea
Să-nchidă fereastra. Alunecă boarea,
Pe sus, prin vitralii, liniştea trece.

2.
Privirea e mută, vorbirea-i orbită,
Pe cine să-ntrebe de calea spre raiul
Promis de părinte? Ferice cu straiul
Pomana lui Ion şi nevasta-i smerită.
În jur, întuneric. Arar cleveteală
A celor veniţi curioşi la priveghi.
Un hâtru le joacă femeilor renghi
Cu şuier din duhul adus de scorneală.
Doar lunii îi pasă de el, rătăcitul,
O rază funestă răzbate prin sticla
Ferestrei şi umbra se ţese în pâcla
Legată în snop cu Nadir şi Zenitul.

3.
Trei zile-n răscrucea lui Azi cu Nimicul.
Se-aude ţârcovnicul. 'poi glasul popii
Striveşte aminul de marginea gropii
Şi fug la pomană cum cere tipicul.
În urmă, groparii, cinstesc din rachiul
Uitat de părinte şi-ndeasă pământul,
E crucea înfiptă de-acum în mormântul
Zidit peste casa ce fi-va-i pustiul.
...
Se cerne apusul pe câmpuri, pe sate,
E mută cloptniţa-i dus clopotarul.
Îşi scrie-n simezele serii amarul
Biserica-n două ferestre vitrate.

11 dec 2019
Volumul OGLINZI ELEGIACE,
Editura CORESI, 2021

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.