Pe o frunză veștejită
O furnică stă, ezită
Să continue să ducă
Coaja spartă de la nucă.
Un picior rămas blocat
De la tras, împins, urcat,
Nu mai vrea să o asculte
Și ar vrea să- i spună multe...
Câte greutăți, furnică
Vrei să duci fără de frică
Că vei obosi vreodată...
Hărnicuță, minunată?
Doar o clipă se- odihnește,
N- are timp de spus poveste
Căci acasă o așteaptă
Cinci copii și casa spartă...
Vrea să- nfunde în spărtură
Coaja cea de nucă dură
Să nu- i mai plouă în casă,
Doar să strângă pe- a ei masă
De mâncare căci e greu
Fără greier ce mereu
E plecat să cânte- n strune
Prin vecinele cătune...
Fulgerul caută cel mai scurt drum spre pământ, de aceea de cele mai multe ori loveşte copacii înalţi sau clădirile. Tocmai din acest motiv, clădirile au paratrăsnete pentru a atrage descărcările electrice şi a conduce curentul spre pământ.
Citate şi Maxime:
Justiţia este mijlocul prin care sunt aprobate nedreptăţile înrădăcinate. Anatole France
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Detalii poezie:
Distribuie pe: