Aduci calendarul, dând filă cu filă,
La vremea în care se-arată, subtilă,
Esenţa poveştii trăită-ntr-un an,
Ca fructu’-mplinit ce atârnă pe ram.
Se simte în aerul rece de-afară
Aroma de turtă purtând scorţişoară,
Căci fost-a Crăciunul la porţile tale,
Lăsându-ţi pe praguri impresiile sale.
Primeşte-ţi şi Anul, şi fără dojană
Bătrânele-i sfaturi tu ia-le în seamă,
Iar ce îţi va spune, că-i vremea iertării,
Păstrează în suflet şi nu da uitării.
Te iartă pe tine, iubeşte-te iar,
Căci viaţa-i minune primită în dar.
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu
Detalii poezie:
Distribuie pe: