E prea devreme să ne fi uitat

duminică, 21 octombrie 2018

Semănăm cu toamna –n rădăcini
Și ne rămân doar blânzii mărăcini
Atârnați de gânduri cu rugină...
Ne mirăm că la moarte se-nchină
Florile bucuriei… am trăi
Nostalgia verii și ne-am căi !

Prindem frunze de pleoapele roșii
Când babele strâng în țipete moșii
Pe lângă casele –n valuri de fum…
Și nu mai este nimeni pe drum!
Ne curg lacrimi de ciudă c-a fost
Fericirea verii trecute cu rost.

Acum ne-nfingem în dimineți
La ferestre și urcăm pe pereți
Speranțe că la amiază zgârcitul
Ne va surghiuni urâtul…
E prea devreme să ne fi uitat
Prea puternicul soare... Ciudat!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: