Dulce izgonire

Autor:Tiberiu Radan


Adăugat de: RadanTiberiu

sâmbătă, 10 iulie 2021

Păcat privind în gol, aminte-n gând o fată,
Pe patul rece sloi, lansându-se prădată,
Dorind a fi secată, de suflu, de principii,
Dorind a fi scăldată-n badjocura și vicii.

Păcat când o atinge, păcat că-i muritoare..
Pe patul rece sloi tânăra dispare,
Dorind a fi atinsă de bruștele-i chemări,
Cerșind prin glasu-i cald a fi nemuritori.

Cei doi răsună-n cer, întreg iad încântând,
Apoi pe diavoli îi zărește fata aclamând,
Tot cerul îi suspină, damnați fiind pe veci,
Căci calde-au fost odată, două trupuri reci.


vezi mai multe poezii de: RadanTiberiu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCXCVIII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.