RadanTiberiu - creaţii proprii

Păcat privind în gol, aminte-n gând o fată,
Pe patul rece sloi, lansându-se prădată,
Dorind a fi secată, de suflu, de principii,
Dorind a fi scăldată-n badjocura și vicii.

Îți mai aduci aminte de tine cel copil?
Tu, bucată rece, cunoscător al vieții,
De ziua în care gândul te-a sedus umil,
Către eternul fior ce îl cântau poeții.

Bat clipe în mine și cuie-n sicriu,
Însăși moartea mă învață meșteșugul;
Îmi umple paharul și îmi cere să viu,
Bat gânduri în rânduri și cuie-n sicriu.

Trezește-te Adriane! vrem Flacăra înapoi..
Sunt frați pierduți, plâng mamele în odăi.
Deviza-i libertate? Iar țara-i praf și scrum.
Trezește-te Adriane, trezește-ne acum!

La ora pe care ceasul nu o cunoaște,
Când iți găsesc obrajii înecați în lacrimi,
Chem pictori din vremuri îndepărtate,
Să dea naștere din ale tale patimi.

Să te aștept în miez de noapte pe iarba crudă din Eden,
Să-mi fii poem, eu ție carte, o epopee în arsen,
În ziduri șerpii să împietrească și noi în umbra strajei lor,
Iar noaptea răul să iubească ce îngerii în veci nu vor,