Poezii despre Dragoste:

pielea mea
pe pielea ta
pielea ta
pe pielea mea

Mă lași să te privesc?
Așa din depărtare...
Promit să nu-ți pătez
Retina-ți de culoare

Un fir de iarbă legănat de ceruri
Cânta un lied la un pian funebru
Îmbrățișat în zori de două ieruri
Pictate de un grămătic celebru.

Îți voi spune-atunci
...
Ne-apropiem de iarnă, iubita mea eternă,
De iarna-aceea veche, cu noaptea cea mai lungă,

...fă-mă să ard
până când se sting
fluturii!

Nu sunt decât surâs
În ploaia de insulte,
Căci nimeni nu a plâns
Ca fruntea să-mi sărute.

Pe-o aripă în zare, pe-o aripă de dor
Când lacrima din vise mă face ca să mor
Pe cerul luminat şi ochii mei de foc
Eşti o iubire amară, eşti cel mai simplu joc.

Nopțile de toamnă vin pe o cărare
rătăcită-n visul dintr-un gând uitat
printre jertfe false din chemări bizare
răscolite-n vară de un vechi păcat.

Te-ai ascuns
între ziuă și noapte
Te-ai ascuns
între soare și lună

Prin lumea care trece ostilă şi grăbită
Şi unde nebunia e pe deplin trăită
Te caut cu privirea, îţi caut ochii mari
Iubite, acum să vii și-n față să-mi apari.