Poezii despre Dragoste:

Am renăscut adulți
...
Noi am murit iubito, deja de-atâtea ori,
A mai rămas de-atunci doar un ecou,

Flori apuse în sprânceană
Învelesc aripi tăcute,
Soarele cu ochi de rană
Arde frunze nevăzute.

Vorbește-mi iubito!
...
Mă năpădesc câteodată amintiri de demult
Din vremea acea în care învățasem să zbor

Dragostea mi-a pătruns în suflet
ca un ochi de lumină cu privirea ascuțită.

Ușoară ca un vis,

Copil suav și dulce, trimis de Dumnezeu
Ești darul cel mai mare al sufletului meu
Ești oaza mea de pace, ești raza mea de dor
Ești cântec și speranță, iubito, te ador!

ca o octavă freamătă gândurile
la început de octombrie:

nori grei de toamnă plâng poeme

marea m-a aruncat coamă albastră
pe țărmul însetat al veșnicei așteptări;
mi-am rezemat privirea de cea mai îndepărtată stea
prin care ochii tăi mă căutau

Să nu mă lași, iubito, să trec spre alt hotar
Să nu-mi pierd judecata și să ajung hoinar
Ești mai presus de mine, ești odă și mister
Ispita mea din lume, la care încă sper.

Îți iubesc taina și-ți iubesc cuvântul
Îți cântă zeii-n harpe-orice mișcare!
Tu ești tăcerea ce, șireată tare,
Adânc îi sapă liniștii mormântul...

Pe malul râului se leagănă arinii,
bătuți de vânturile aspre, nemilos,
din tufele uscate se ivesc ciulinii
lăsându-și cupele semețe tot mai jos.