Poezii despre Dragoste:

Ia-mă în zbor pe al tău fular
Să vedem lumea de pe prispă,
Ferește-mă de vântul barbar
Să ne bucurăm de-a ceții lipsă.

De nu ar fi melancolie,
Sensibil sufletul n-ar fi
N-aș stărui să dau de tine,
Prin visul meu... de nu te-aș știi.

Copiii stăteau înșirați
ținându-și de toartă inimile din inox
în fața părinților îngăduitori
așteptând suplimentul de lichid amniotic

Vântul alb cu dor în plete
Fură nopți cu furci albastre
Sărutând pe îndelete
Bolți legate sfânt cu astre.

Încă refuzam să ne deșurubăm
plescăind după
acel gust de cifră octanică
în gura piromanului

Pleoape

Rugăciune
...
De m-ai trimis aici, nu vreau să-mi umplu coaja,
Cu gustul vreunui vis către plăcere,

Când cu privirile mă tulburi
În zorii zilei despletite
Se mișcă apele în volburi
Și-n noi, cuvinte nerostite.

Ia-mi visul și mi-l crește
La sânul tău plăpând,
Dulce suflet tremurând...
Ia-mi noaptea și-o trăiește!

Mai trec pe strada ta, din oră-n oră,
Sperând să îmi apari, să te mai văd,
Închipuindu-mi locul o agoră
C-un viitor pe care-l întrevăd.