Poezii despre Dragoste:

Cum să mai beau liniştit,
O cafea neagră cu lapte şi o buză de zahăr?
Părul tau, pielea ta lăptoasa, buzele tale dulci….
Si cum să mai aprind o tigară,

Cât sunt cu tine
...
Nu sunt decât un suflet bătrân
Rătăcit într-o lume străină,

Erau mereu nedezlipiți în lumea lor caldă,
Se impartaseau unul cu altul la masa iubirii
Și deschideau zilnic ferestre spre fericire.

Până când amândoi, vom deveni cuvânt!
...
Tu ești aici iubito, departe și în mine,
Mai știu că ești izvorul a tot ceea ce sunt,

Te mai iubesc?! Ce intrebare-i asta?
Vezi că se ard cartofii, stai să deschid fereastra
De ce-o deschid, păi, tu nu vezi că-i fum?
Ai pus destulă sare, deci, ce mai e acum?

Sunt umbra care stă lipită de tine și aud
soarele cum îmi bate în inimă după furtună,
sunt melancolia vie în care doarme
îngerul născut din ploi.

Aprinde-mi azi o lumânare
Atunci când clopotele bat
Să simt de aici din depărtare
Că jertfele încă mai ard.

Se simte o briză la marginea mării
Când Soarele-apune și-ndeamnă spre mal
Mănunchiuri de raze, purtate pe val
În vuiet ce-i cânt de iubire-nserării.

S-au scăldat în lapte zeii
Când au plâns mironosițe
Cu maci negri lângă teii
Beți de ale lor cosițe.

Mieii tăi în coajă albă
Să mi-i dai la primăvară
Cu sărutul de sub talpă
Când ți-oi fi blândă fecioară.