Poezii despre Dragoste:

Azi mi-e inima-mpietrită,

O durere surdă-n piept,

Și totuși umbre de răsărit
Îmbracă ochiul meu de taină
Mă strigă cerul înmărmurit
În os durerea ta-mi îngaimă.

Cânta deasupra pasărea măiastră,
pădurea tremura cuprinsă de fiori,
iar vântul, răscolind frunzișu-n creastă,
se rătăcea prin teii încărcați cu flori.

La fel ca-ntotdeauna, la fel ca altădată
...
Mi-ai fost dintotdeauna o rază de speranță,
Pe marea vieții mele pe care rătăceam,

Dintre stelele cu nume
Doar al tău îmi e pasiune-
O lumină preamărită
De amor învinuită.

Cât am iubit
Vuietul aripilor tale
Fără adăpost
Întâia zăpadă

A fi sărac nu înseamnă că ar fi vreo boală
A pierde însă un om, înseamna viață goală
In năluciri de noapte de vrei ca să trăiești
Jerteste-ți azi iubirea si mergi pe alte legi.

Noi doi ne-am izolat de bunăvoie
Într-o coajă de nucă macadamia,
Fără nisip printre dinții smălțuiți de trăiri
Şi fără tremur de vocale purtate de vânt,

Cine-ți pune ție roua în petale,
Floare ca și cerul unei primăveri
Care se alintă când pășește-agale
Înspre orizontul însoritei veri?

Pe două laturi ale unui dreptunghi trecând,
Ca două bisectoare ce se intrepătrund,
Ne avântăm ca niște figuri de geometrie,
Pe-o coală de simetrie.