Poezii despre Dragoste:

Se simte o briză la marginea mării
Când Soarele-apune și-ndeamnă spre mal
Mănunchiuri de raze, purtate pe val
În vuiet ce-i cânt de iubire-nserării.

S-au scăldat în lapte zeii
Când au plâns mironosițe
Cu maci negri lângă teii
Beți de ale lor cosițe.

Mieii tăi în coajă albă
Să mi-i dai la primăvară
Cu sărutul de sub talpă
Când ți-oi fi blândă fecioară.

nebună se-nvârtea o nebuloasă
un univers tembel pretins istoric
când te-am văzut uimit și euforic
privirea ta mi-a fost deodată casă

ÎN CE ZĂRII

Colind,din vreme multă, lumea,
Și simțirea amorului mi-e tot una,

MĂ STRECOR LA TINE ÎN POALE

Să îti văd ochii dulci înmărmuți
Deacea a ta pură înstelare

MIRARE, DE IUBIRE

Doamne,cît ești de radiantă!
Și,cît de fascinat sunt de a ta privire!

Prea devreme s-a făcut întuneric
Prea devreme lumina s-a stins,
Nebunul meu frumos și himeric,
Pentru noi, soarele a apus.

Un gram de iubire,
O simplă trăire;
Un vis ce era întunecat
De umbra trecutului

MI-E SETE DE AL TĂU,TANDRU AMOR


Aș vrea,atît de mult să pot,