Poezii despre Dragoste:

Ascultam cerul,
stând pe marginea lunii,
în serile când gândurile îmi porniseră în lume,
eram picătură de om în inimia ta,

Am fost copila de la ţară,
Veneau necazuri şi treceau uşor.
Mai dragă ca o primăvară,
Trecu copilăria ca un nor.

În lacrimile mele,
eu știu că încă nu te-am pierdut.
E adevărat că nu sunt decât rodul
imaginației unei stele

Zăbovesc, zăbovesc-
Totuși împietresc ?
Nu credeam a observa
Că inima pe loc mi-ar sta;

În șoapta mării-am cunoscut
o tainică clipită
Pe buza dragostei sărut
în șoapta mării tresărindă

Mi-ai fisurat sufletul
Și l-ai destabilizat
Intenționat sau în glumă…
Are capilare sângerânde

Caut apa unei irosiri egale
cu ploaia,
îmi clocoteşte trupul în lumină
şi umbra mi-e mai limpede la brâu.

Îmi e dor să te zăresc
Vara veșnic s-o trăiesc
Și până mâine-n zori de zi
Să am lacrimi aurii-

NOAPTE VRĂJITĂ

Se scurge prin mine un dor neștiut
venit pe tăcute-ntr-o seară barbară

De ce de dorul tău, mai sunt încă pătruns?
...
A doua oară, când te-am dorit din nou,
A revenit la viață acel năvalnic dor