Poezii despre Dragoste:

Muguri


Împletiți cu geana nopții

în seara asta-ți scriu în palmă
în versuri scurte chinezești
încerc minunea care ești
să o cuprind în noaptea calmă

Cărăbuș in țiplă,
Dă-mi, te rog, o riglă.
Iubirea de-o măsor,
Provoacă un fior.

Sărutul, acest prezent cu tendinţa de a exploda,
creşte până la nebunie.
A urmat sunetul zborului;
ieşisem dintre nori cu dorul de om, cu sentimentul

Când te privesc
Mă simt nemuritor
Și totuși știu că îndrăgesc
Un suflet doar, un trecător

Pe teiul nostru o lacrimă se prelinge
peste ramuri, de o vreme
este-a primăverii rouă-eternă
și-a naturii mândră stemă

Se cioplește pământul cu genunchii
după aceea sărută cerul
că ești sub el.
Cât de măiastre pot fi aripile visului tău

Dumnezeu este artistul
care face ca lumea
să fie prezentă
în mugurii culorilor,

Tolăniți printre bulgări, îmbibați de pământ,
gustam din tăcere;
descărnați de iubire tăcere gustam,
și-n timp ce ne scrijeleam numele-n oglindă pe coaste,

{Pe Dumnezeu nu l-a cuprins, intuit ori exprimat nici o simțire, nici o imaginație, nici o părere, nici o rațiune, nici o stiință...
Dionysios (Aeropagitul) – De Divinis Nominibus}