Poezii despre Dragoste:

Zăbovesc, zăbovesc-
Totuși împietresc ?
Nu credeam a observa
Că inima pe loc mi-ar sta;

În șoapta mării-am cunoscut
o tainică clipită
Pe buza dragostei sărut
în șoapta mării tresărindă

Mi-ai fisurat sufletul
Și l-ai destabilizat
Intenționat sau în glumă…
Are capilare sângerânde

Caut apa unei irosiri egale
cu ploaia,
îmi clocoteşte trupul în lumină
şi umbra mi-e mai limpede la brâu.

Îmi e dor să te zăresc
Vara veșnic s-o trăiesc
Și până mâine-n zori de zi
Să am lacrimi aurii-

NOAPTE VRĂJITĂ

Se scurge prin mine un dor neștiut
venit pe tăcute-ntr-o seară barbară

De ce de dorul tău, mai sunt încă pătruns?
...
A doua oară, când te-am dorit din nou,
A revenit la viață acel năvalnic dor

Cât de frumos percep iubirea
Când stai la pieptu-mi cuibărită
Și-n ochi ți se citește fericirea
Cât de frumos arăți când ești iubită!

Te salut din depărtare...
Viață pare mai pustie
De cand nu-mi apari în zare,
Caut liniștea în mine.

În fiecare seară, când frunzele uscate
adună neuitarea sub pomii de pe mal,
ursita părăsită coboară din cetate
să-şi caute iubitul ajuns la carnaval.