Poezii despre Dragoste:

Cât de frumos percep iubirea
Când stai la pieptu-mi cuibărită
Și-n ochi ți se citește fericirea
Cât de frumos arăți când ești iubită!

Te salut din depărtare...
Viață pare mai pustie
De cand nu-mi apari în zare,
Caut liniștea în mine.

În fiecare seară, când frunzele uscate
adună neuitarea sub pomii de pe mal,
ursita părăsită coboară din cetate
să-şi caute iubitul ajuns la carnaval.

Mă pregăteam să scriu ascuțind
creionul apropierii în culoarea
ochilor tăi acest camerton al tuturor femeilor
în timp ce tu adormeai imparțial în oftatul brațelor mele

Te-am căutat la mai multe adrese,
deși câmpul nu mai avea flori la ferestre.
Le luaseși ca să te joci cu mine de-a v-ați ascunselea prin păduri,
să le prinzi coronițe la fiecare izvor și copac

Ca un actor ce încă are trac
De parc-aș fi virgin în poezie
Așa mă simt iubito,prea sărac
În versuri ce-au să te descrie

Te-am privit pe furiș simțind clocotind teama colectivă
o dată cu păsările care ne duceau gândurile
migrând în ou
până când nasurile noastre s-ar fi frecat

Îmi aduni din glezna lunii
Somnul ei de lungă vară
Când vor plânge-n pumni nebunii
Pasul meu de domnișoară.

Privirile tale erau pe jumătate pline și mă conțineau
așa că plescăind mulțumit a căprui înainte să adorm
mi-am retras sentimentele din tine
moment în care amintirea ta a explodat

Mă-ntorc peste vreme cu gându-napoi
și zeci de-amintiri m-asaltează deodată
cu mii de regrete vorbind despre noi
în triste romanțe, pe-o harpă stricată.