În fiecare seară, când frunzele uscate
adună neuitarea sub pomii de pe mal,
ursita părăsită coboară din cetate
să-şi caute iubitul ajuns la carnaval.
.
Să fii chiar tu ursita plecată fără voie
din turnul amăgirii pe-o aripă de vânt,
iar eu o amintire, precum bătrânul Noe
ce-și căuta odată o palmă de pământ ?
.
O, nicidecum, iubito, miraje retrezite,
pe culmile gândirii, se pot opri oricând,
dar știu, dintodeauna, că fostele iubite
în triste carnavale nu s-or ivi nicicând.
.
Iar tu rămâi aceeași în sfânta amintire,
ce-mi bântuie uitarea pe timp nedefinit,
nagoda răzvrătită - iubită în neștire
pe malul unei oaze, la margini de zenit.
.
Dar ai plecat iubito, cu aripa mai frântă,
mușcată de păcatul căzut din palmieri,
iar eu acum, în suflet, adun magie sfântă
din amintiri si doruri venind de nicăieri.
Aztecii foloseau boabele de cacao pe post de monedă de schimb; pentru o boabă, puteai primi la schimb o roşie mare; pentru 30 de boabe, puteai primi un iepure mai mic sau ouă de curcan, iar pentru 100 de boabe îţi puteai lua un sclav sau o soţie.
Citate şi Maxime:
Dansul este un poem în care fiecare mişcare este un cuvânt. Mata Hari
vezi mai multe poezii de: necorupb
Detalii poezie:
Distribuie pe: