Poezii despre Dragoste:

Lepădând ani în oglindă
Cu veșnicie îți îmbraci
Răni senine și osândă
Când îngerii devin săraci.

ȘTII ȘI TU,CUM E CU IUBIREA, PASĂRE MĂIASTRĂ?

Te întreb...De ai simțit vreodată!?
Dorul, ce cuprinde această lume?

Trecea un om pe lângă o cruce
Se închina, dar nu putea
Să o ridice pe ai săi umeri,
Căci sub povara ei cădea.

Azi mi-e inima-mpietrită,

O durere surdă-n piept,

Și totuși umbre de răsărit
Îmbracă ochiul meu de taină
Mă strigă cerul înmărmurit
În os durerea ta-mi îngaimă.

Cânta deasupra pasărea măiastră,
pădurea tremura cuprinsă de fiori,
iar vântul, răscolind frunzișu-n creastă,
se rătăcea prin teii încărcați cu flori.

La fel ca-ntotdeauna, la fel ca altădată
...
Mi-ai fost dintotdeauna o rază de speranță,
Pe marea vieții mele pe care rătăceam,

Dintre stelele cu nume
Doar al tău îmi e pasiune-
O lumină preamărită
De amor învinuită.

Cât am iubit
Vuietul aripilor tale
Fără adăpost
Întâia zăpadă

A fi sărac nu înseamnă că ar fi vreo boală
A pierde însă un om, înseamna viață goală
In năluciri de noapte de vrei ca să trăiești
Jerteste-ți azi iubirea si mergi pe alte legi.