Poezii despre Dragoste:

Cum e fără tine în a mea viața
Când soarele răsare în același loc...
Sinistră-mi pare acum aceasta dimineața,
Căci inima mă încearcă cu același foc.

Luminează-mi iubite calea mea,
Când mi-i greu, te chem și te strig,
Singură, te rog, nu mă lăsa,
În chinuri, întuneric și frig.

nu este vorba despre culoare
nici despre noapte

ne putem obișnui cu sunetele clopotelor

Cum să mai beau liniştit,
O cafea neagră cu lapte şi o buză de zahăr?
Părul tau, pielea ta lăptoasa, buzele tale dulci….
Si cum să mai aprind o tigară,

Cât sunt cu tine
...
Nu sunt decât un suflet bătrân
Rătăcit într-o lume străină,

Erau mereu nedezlipiți în lumea lor caldă,
Se impartaseau unul cu altul la masa iubirii
Și deschideau zilnic ferestre spre fericire.

Până când amândoi, vom deveni cuvânt!
...
Tu ești aici iubito, departe și în mine,
Mai știu că ești izvorul a tot ceea ce sunt,

Te mai iubesc?! Ce intrebare-i asta?
Vezi că se ard cartofii, stai să deschid fereastra
De ce-o deschid, păi, tu nu vezi că-i fum?
Ai pus destulă sare, deci, ce mai e acum?

Sunt umbra care stă lipită de tine și aud
soarele cum îmi bate în inimă după furtună,
sunt melancolia vie în care doarme
îngerul născut din ploi.

Aprinde-mi azi o lumânare
Atunci când clopotele bat
Să simt de aici din depărtare
Că jertfele încă mai ard.