Poezii despre Dragoste:

nebună se-nvârtea o nebuloasă
un univers tembel pretins istoric
când te-am văzut uimit și euforic
privirea ta mi-a fost deodată casă

ÎN CE ZĂRII

Colind,din vreme multă, lumea,
Și simțirea amorului mi-e tot una,

MĂ STRECOR LA TINE ÎN POALE

Să îti văd ochii dulci înmărmuți
Deacea a ta pură înstelare

MIRARE, DE IUBIRE

Doamne,cît ești de radiantă!
Și,cît de fascinat sunt de a ta privire!

Prea devreme s-a făcut întuneric
Prea devreme lumina s-a stins,
Nebunul meu frumos și himeric,
Pentru noi, soarele a apus.

Un gram de iubire,
O simplă trăire;
Un vis ce era întunecat
De umbra trecutului

MI-E SETE DE AL TĂU,TANDRU AMOR


Aș vrea,atît de mult să pot,

Lepădând ani în oglindă
Cu veșnicie îți îmbraci
Răni senine și osândă
Când îngerii devin săraci.

ȘTII ȘI TU,CUM E CU IUBIREA, PASĂRE MĂIASTRĂ?

Te întreb...De ai simțit vreodată!?
Dorul, ce cuprinde această lume?

Trecea un om pe lângă o cruce
Se închina, dar nu putea
Să o ridice pe ai săi umeri,
Căci sub povara ei cădea.