Poezii despre Dragoste:

În glorie deplină
Întâmpin ruină !
Columnă marmoree,
A ta istorie,

În ploaia de lumini când m-am scăldat
Tu m-ai privit cu ochi de primăvară
Și peste mine flori s-au scuturat
Și-un vânticel subțire ca o sfoară.

Aș vrea să iți mângâi lin tâmplele
Așa cum plutesc în aer frunzele,
În această toamnă binecuvântată
De a ta prezență îngândurată.

Esența mea și a ta
Se contopesc într-un fior divin
Precum luna și a sa stea:
Din două priviri se naște un suspin.

CHIMIA FIZICII

Din inerție ne vedem și ochii ni se dilată,
Și ne apropiem unul de altul ca ionii,

Urma timpului
...
De când zăpada ți se strecoară-n păr
Ești mai frumoasă-mi pare, ca oricând

Azi pot fi tristă ....
Cui ii pasă
De soarta sufletului meu?
Când cei ce-s fericiți se agață

Nu înțeleg de ce simt nevoia să fiu în legătură cu tine,
să știu de simți, ce gândești, ce faci,
de parcă m-aș hrăni cu relația coaserii cerului,
știind că ești fericit cu visele care îți înaripează pașii,

Eu stiu ca maine ai să pleci,
Dar fiindcă azi mai ești cu mine
Vreau inima s-o încălzești
Să-mi fi o dulce amintire.

Poate că iubirea noastră n-a fost inocentă
Poate că visele acum s-au dărâmat
Dar chiar și așa, iubita mea, nu sunt întristat
Caci viață și lumină fu tot ce tu mi-ai dat.