Poezii despre Dragoste:

Mirare

Cât de frumoase sunt, rămase pe zăpadă,
urmele celor care vestesc cuminţi, iubirea!

Îmi spui, îmi spui
" Ca tine nimeni altul nu-i "
Iar eu surâd, mă-ntind ușor
În brațele tale, căci le ador.

mi-am amintit mărturiile de pe podul minciunii
“iubește-mă,femeie!” mi te adresai
îmbrăcat în negru,sălășuind blesteme
mă sărutai-n ispite

Ca ieri şi azi si azi ca mîni
Tot depărtat de tine,
Şi zile trec,trec săptămîni
De lunga-ţi lipsă pline !

Pe atunci privirea-ți n-o vedeam
Nici glasul auzi
Și totuși încă te iubeam...
De-ar fi acum să vii!

Din lacrima zilei de ieri
Răsari tu,
Blând moment de deja-vu.
O secundă sau chiar trei

M-am împiedicat de tăcerile tale grele,
împrăștiate peste tot în absența ta
și acum mă doare.

Florile din fereastră
...
O, iubito amândoi, suntem cuprinși de-același dor,
Să ne ferim în lumea noastră de vântul din lumea lor,

Până când nu înveți să te apleci
până la călcâiul Lui Dumnezeu
pentru a-i sorbi în piept preadulcele gust,
nu vei simți arsura pentru ținerea de mână

Mă voi ruga Tatălui Ceresc
...
Îți spun în fiecare zi cât mi-ești de dragă,
Dar timpu-mi pare că este-așa de scurt,