Poezii despre Dragoste:

Poezia mea!
...
Fiecare poezie este-o esență de parfum,
Cu arome delicate precum roua de pe floare,

Leagănă-mă cu secunde
Și pe umeri mă sărută
Noaptea-n zi când se ascunde
Cu sprânceana ei căruntă.

Dacă vom pleca-n alte părți,
Înseamnă că ne vom despărți,
Iubind sau nu, suntem departe,
Dar ne vom întâlni prin moarte.

Umerii de primăvară
Uzi de lacrimi de lumină
Reazemă întâia seară
De suspine și de tihnă.

Minciuna e ascunsă-n ochii tăi,
Nu știu cum poți trăi cu așa văpăi,
Aș vrea să ghicesc uneori gândul tău,
Deși n-are bunătate și știu că e rău,

O, Idee ,
Câte suflete aprinzi
Cu-al tău foc și-a ta scânteie !
Tu spui ca-i doar o epopee,

De cioburi inima- mi se face
Tu Doamne, te rog întregește-o
Și dă- mi neliniștilor pace,
Iar mintea mea înțelepțește-o.

Iubirea mea cu
Ochi de noapte,
Nu știu ce
Să-ți mai spun...

Mă uit la tine chip de lut,
Căci suflet n-ai și n-ai avut
Ce să-nțelegi din tot ce simt...
Când tot ce-a fost s-a risipit.

Am mușcat din mărul
în care a crescut un șarpe negru,
cel ce a înghițit toți fluturii de sub lumina
ochilor tăi,