Poezii despre Dragoste:

,, Sunt atât de tristă, nu mai știu nici eu,
Ce mi se întâmplă, ce durere am,
Nici nu îți pot spune, parcă-mi este greu,
Nu ai nicio vină, sunt precum eram..."

Ah, voi, tei, voi, dragii mei,
Frumusețea voastră clară,
Încă mi-o aduc aminte,
În tăcute nopți de vară.

Uneori, mă ard cuvintele de jar
mocnite pe altaul buzelor vineții
cărora le închinam înainte săruturi;
Fumurile lor mă îneacă, mă sufocă,

La pieptul tău
...
Dormi iubito, e noapte, iarnă, ger
Și stelele de-atîta frig sunt grele,

Din frunze veștede de trup,
Prin frigul iernii, ne erup
Iubiri târzii cu ghiocei
La tâmple unde zburdă miei.

Când răsăritul ne desparte...
Te aștept aici la asfințit,
Căci visul meu este departe
De a se fi împlinit.

Natura a-mpodobit un pin cu ivorii zăpezi;
Doar pașii lupilor flămânzi se cern tăcuți și suri;
Privesc din patul răvășit profilu-ți fin - pictezi,
c-obrazul supt și părul cârlionț pe ochi, păduri.

Taina nopții înflorită
Fierbe sub sărutul moale
Ce-l așterni cu pleoapa friptă
Peste coapse moi și goale.

Și-acum când părul ți l-am desfăcut
Nicio dorință-n lume nu mai am,
Albaștrii-s ochii tăi ca un ocean
Și ești frumos cum nu s-a mai văzut;

Nicicând și-ntotdeauna
...
Nicicând mai nou, mai vechi, mai proaspăt iar,
Nicicând bătrân, mai tânăr, mai școlar,