Câtă naturalețe
În a sa blândă suplețe!
Brațele sale-mărgăritare,
Fruntea-o floare,
Sărutul de soare.
Și câtă poezie i-a fost dat, și ce magie! -
O lumină din a nopții stele
Călcând pragul vieții mele.
Să fie înger dintre cei mai mari?
Ochii săi sunt legendari:
Mare-albastră-n luciu fin
Flacără de vis divin.
Trecut sau viitor,
Un fapt e sigur - te ador!
Când îmi zămbești, tu mă-nflorești
Când mă pătrunzi, tu mă afunzi
În albastrul visător
Cel al nopților de somn ușor.
vezi mai multe poezii de: hlh98
Detalii poezie:
Distribuie pe: