Poezii despre Dragoste:

Corabia viselor mele mă poartă
pe mări liniștite și fără sfârșit,
urmând o cărare trasată de soartă
de când mie-n viață mi-am fost răsărit.

Sunt
infernul
ce-ţi
solicită

Din duritatea unui bloc de piatră
Cioplesc cu drag frumosu-ți trup
Și dau cu grijă deoparte laolaltă
Cruzimea, răutatea, iar din minciună rup

În capul locului
ochii joacă
ruleta
rostogolind secunde

Scrisu’-acesta pare uns cu vârf de stâncă,
Literele-s copci în gheaţa din ferpar
Din caligrafie, cremenea adâncă
Îmi aprinde seară-n gerul din amnar.

mereu sunt uimit
de cum îţi poţi urca tu scările de-a-ndăratelea
mai repede
decât toate contemporanele planetare la un loc

Dac-ar fi să-mi rătăcesc
printre rime părăsite
verdele, să-l amăgesc
sub senzaţii-ngălbenite,

Ca-ntr-un vis
În stele scris
Sunt o floare cu petale
Roșii, aspre și amare

Început de toamnă

Am ochii sastisiţi de-atâta vină
Şi pietre cubice de hău pavează vântul,

Sub o apă
pe o piatră
cât privirea s-o încapă
într-un ochi uitat de gând