Poezii despre Dragoste:

el trăia într-un glob de sticlă
îşi punea întrebări încrucişate
şi privea în sine mult mai mult
decât spre univers

Clinchet de oameni

Drumul asta parcă este ars de ploaie
Făr’de urmă-s paşii zilnic rătăciţi,

șchiopătez până la chiuvetă
aleatoriu
nu am nimic la picior
nici în inima goală

Sub cerul de sânge, îl doare
tăcerea, ca într-un mormânt,
a visului care s-a frânt
în vara ce plânge și moare.

Verdele ierbii
poate ţine gândul
în braţele
unui singur loc.

Inerția poeziei să te lași în voia frumu
seții Ca și când ar fi ultima șansă Ur
mează Apocalipsa Cuvintelor Să nu-ți
pese nici de marele maestru nici de ul

Vino soare, de mă-nfloare
Murmura pădurea-n zori
Pe câmpie creșteau flori
Era primăvară, iară.

Un om… o mască… o figură…
Un biet actor pășind pe scena vieții
Neincăpand în a destinului măsură
Își caută în centrul vechi al pieții

Cazi,
degete în păr
şi alintări
uitate în gând,

Cuţitul

N-am nimic cu tine si lasă-mă-n pace!
Scot cuţitul vieţii şi pe masă-l pun,