Poezii despre Dragoste:

din ciclul '' Versuri pentru Preafrumoasa Doamnă...''


Idilă...

Albastru de toamnă

A fost doar o singură noapte,
Când seva din frunza albastră

Buchetul ce ţi-am dat l-ai plâns cu jale,
Căci floarea, dacă-i ruptă, e doar vis...
Mi-ai spus că-n câmp, doar, vrei să vezi petale,
Şi nu-ntr-o vază ce soarta le-a-nchis.

din renunţări
aripilor
le cresc tălpi.

stau spânzurat de o stea căzătoare
cerul gurii mi se umple de cer
lumea zâmbeşte nudă
cu sufletul pătat pe dos

Corabia viselor mele mă poartă
pe mări liniștite și fără sfârșit,
urmând o cărare trasată de soartă
de când mie-n viață mi-am fost răsărit.

Sunt
infernul
ce-ţi
solicită

Din duritatea unui bloc de piatră
Cioplesc cu drag frumosu-ți trup
Și dau cu grijă deoparte laolaltă
Cruzimea, răutatea, iar din minciună rup

În capul locului
ochii joacă
ruleta
rostogolind secunde

Scrisu’-acesta pare uns cu vârf de stâncă,
Literele-s copci în gheaţa din ferpar
Din caligrafie, cremenea adâncă
Îmi aprinde seară-n gerul din amnar.