Poezii despre Dragoste:

A dărui
este a da
spre vedere,
aşa cum ochiului

Îmi iau toiagul și desaga
Și mă îndrept spre muntele Sinai
Unde Tu, Stăpâne scris-ai Tabla
Pe care-apoi, lui Moise o dădeai.

Limba noastră strămoșească
Pâinea-n țest coaptă pe vatră
Miorița românească
Și gherghina de la poartă

Tu ești minunea sorții scrisă printre rânduri
Din poezia vieții de odinioară,
De vei pătrunde iară-n eternele adâncuri
Mă vei găsi în triste versuri dintr-o vară.

Un val ca valul mării, înspumat,
De țărmul vieții mele azi se sparge,
Dă piept cu digul ce tu l-ai ridicat
Zdrobindu-mi ale viselor catarge.

Sunt trup ce respiră emoţii
şi ochi ce se întind prelung
mijind aşteptarea...
pe buze tremur nelinişti

Ancoră de timp

De-aș fi ancoră de timp
M-aș cufunda până la minutul

Mai urc, pe ici, pe colo, nişte trepte;
De melodii frenetic mă-nconjor
Să uit de larma pusă să deştepte
Tic-tacul unui vis tăinuitor.

- Duminică, din nou, și-atâta soare
Mă-mbie să te scot la plajă, goală,
Să te sărute vântul pe picioare,
Iar eu să-ți caut umbra sub petală,

- În ochii mei, un chip revine
Ca o poveste nesfârșită,
În visul meu, tu ești cu mine,
Aceeași stea, mereu iubită.