Poezii despre Dragoste:

Sunt trup ce respiră emoţii
şi ochi ce se întind prelung
mijind aşteptarea...
pe buze tremur nelinişti

Ancoră de timp

De-aș fi ancoră de timp
M-aș cufunda până la minutul

Mai urc, pe ici, pe colo, nişte trepte;
De melodii frenetic mă-nconjor
Să uit de larma pusă să deştepte
Tic-tacul unui vis tăinuitor.

- Duminică, din nou, și-atâta soare
Mă-mbie să te scot la plajă, goală,
Să te sărute vântul pe picioare,
Iar eu să-ți caut umbra sub petală,

- În ochii mei, un chip revine
Ca o poveste nesfârșită,
În visul meu, tu ești cu mine,
Aceeași stea, mereu iubită.

Am așternut în liniștea-nserării,
Pe cerul gol al nopții nesfârșite,
Petale smulse din floarea neuitării
De briza dragostei neîmplinite.

Cu tine sunt un bob de rouă,
          Cu tine sunt un evadat,
Cu tine am picat în mare,
          Dar şi la cer m-am ridicat!

Iubita mea e limpede si navalnica
Ne-am iubit toata noaptea pe campuri cu maci rosii
Iar dimineata a cantat in biserica lor
Un cantec vesel, zburdalnic dar pe care ei nu l-au inteles

Verde crud, verde cald
cât îmi ești neică de drag
numai frunza dudului
a dudului și-a nucului

Ce bine e că Luna nu-şi arată
Nicicând privirii noastre muritoare,
Vreodată partea ei cea-ntunecată,
Ci veşnic în lumină ne apare!