Poezii despre Dragoste:

Îmbătrânit înainte de vreme
sau poate odată cu ea,
profund mistuit de durere
bărbatul spre mine privea…

Niagare fierbânde se varsă din cer
Şi vaicăr se-aude...
E totul o taină, mister din eter...
Mi-s rugile ude...

Mă doare tâmpla toamnei
acolo unde-n primăvară
creșteau ghiocei
nici nu mi-am dat seama

Tăcerea Ta, Doamne,-i dojană preasfântă,
Căci Tu ne-ai vorbit în Scriptură -
De secoli prin ea gura Ta ne cuvântă,
Dar noi n-ascultăm de-a Ta gură...

Sunt prizonierul dragostei sublime
Ascuns de-a ta suavă-mbratisare
În temnița iubirii-n adâncime
Iar cheile-s demult zvârlite-n mare.

Cine eşti?
Mă întreabă piatra
în trecerea unui pas
peste o secundă

Durerile se iartă

Regretele au emisferele în stază
Și bisectoarea împăcărilor se frânge,

Când gândul tău se adâncește-n mine
Și-mi răscolește fiecare vis,
Mă-ntreb iubito de îți este bine
Acolo unde ești în paradis .

- Nu ştiu de ce mi-s nopţile curbate,
N-au început şi nici final nu au,
Iar visele sunt lungi şi-alambicate
Oricum le-ntorc numai de tine dau,

Sunt un semn de întrebare
Cocoșat, privesc în jos
Îmi văd umbra și mă doare
Că nu sunt deloc frumos