Poezii despre Dragoste:

E secetă
Pământul e arid
În mine sufletul e pârjolit
Oh, te-am iubit...

În ore tainice, târzii, ale primului gând, pe marginea unui pat uzat și ros de vreme, cu capul în mâini și privirea pierdută-n neant, aștept numărătoare timpului să scurgă enigmaticele clipe ale nopții. Locul somnului odihnitor de mult fusese acaparat de o veghe continuă al unui eu absolut în lupta necontenită a gândurilor mele. De câștigat ai câștigat tu,da, tu, cea care, cu barosul indiferenței tale ai zdrobit în mine și ultima fărâmă de fericire. Ridic de jos cioburile iubirii noastre , le-adun și le pun pe o masă și, ca într-un puzzle imens, încerc să reconstitui pas cu pas, pe firul amintirilor de-odinioară, ceea ce cu atâta intensitate noi am simțit. După o eternitate, în puzzle-ul aproape terminat am descoperit iubirile si geloziile, tristețile si bucuriile, împlinirile si amăgirile, nopțile si zilele, tot ce am trăit sau am fi putut trăi și din tot acest amalgam de trăiri definite și nedefinite lipsea o singură piesă, TU.

O pasăre mai rară
stătea pe o scară (lângă o pară)
cu-o eşarfă la ochi
şi le ciripea tuturor

Azi te-am inselat cu o zambila
Lumea este tare ingrijorata
De trufasa mea idila
Falnica si neadevarata.

despletită de mine
desculţă prin oraşul ud
cu miros de sărut
nu-ţi voi cere nimic

Ce verzi şi cruzi sunt ochii tăi… Ce verzi, ce cruzi!
De-un verde crud, ne-ndurător şi rece,
Făcând iubirea ce-au chemat, să plece…
Ce ochi frumoşi, şi totuşi parcă surzi,

Când lipsa verbului
ţi se zbate
sub tâmple
te opreşti, imediat,

dar tu erai goală
şi cuvintele ţi se scurgeau
pe bărbie
pe sâni

din ciclul '' versuri pentru Preafrumoasa Doamnă.....''

Văd Soarele ziua şi stelele-n noapte,
E totul la locul la care-i lăsat -
Rămâne ca tu să-mi mai spui blânde şoapte,
Dar tu nu mai vii, iar eu singur mă zbat...