Poezii despre Dragoste:

viața e o picătură de timp
asemeni unei picături de rouă
prelinsă de pe o frunză
răvășită de gânduri

mă simt cuprins de-o tainică privire,
de acea picătură de lumină
pogorâtă din strălucirea
Stelei de la Răsărit

deasupra buricului
primăvara
îşi numără fluturii.

Am aruncat cu anii mei in soare
Si apoi a plouat cu pasiune
Topindu-mi trupul ca pe o sarja de otel
Strigatul pasarii phoenix in noapte

sunt un zombi hâtru
draga mea
trăiesc cu o moarte necunoscută
lângă o viaţă iubită

Unde te pierzi?

Oracolul se ofileşte-n zodii mate
Şi Helios parcă s-ar duce din amiezi,

Sufletul meu l-am dedicat
Tie,
Dar tu,
Ca o precupeata,

Nu pot să țes un vers fericit, nemărginit,
în drum spre neant cu mocănița,
înconjurat de frunze uscate și cărbuni încinși
fiindcă spun tot ce simt, sunt rece, cam prea devreme

Suntem ca două emisfere
Pe care plouă mut
Pe care ninge blând

În ochi
îngălbenite vise
mă dor cuvinte pân’ la os
pe guri căscate