Poezii despre Dragoste:

Privești spre depărtarea mea, sau zarea
la care numai gândul tău ajunge,
iar pentru mine-i un abis în marea
neliniștei ce inima-mi străpunge.

Lasă-mi literele să ierneze
şoapte,
până înmuguresc flori
ce-ngheaţă timpul

Mă socot și
Iar mă lerui
Rana sfântă dintre ceruri
Eu sunt oare, ori ești tu ?

Mi-am pus inima,
aşa zgâriată,
într-o pungă de plastic,
când îngerul

între noi
nici aer măcar
fiindcă gravitaţia gravidităţii
acestei iubiri

Ar trebui să plec; se bate-o oră
Mult prea târzie ca să mă conforte.
Chemarea ei m-atrage în cohorte;
Chemarea ta, ascunsă, mă devoră.

Acum se poate

Privirile-s plecate-n târg de vise
Şi inimile-n dune de nisipuri,

după ce ai ţinut,
strâns,
în căuşul vorbelor
toată culoarea

- La miezul nopţii va ploua cu stele
Multicolore ca şi cum Perseu
Ar naviga prin gândurile mele
Şi-ar face tot ce nu pot face eu.

O clipă timpul parcă a stat în loc
Și simt că am atins nemărginirea,
Pentr-o secundă-n fărâma de noroc
Privirea ta mi-a întâlnit privirea.