Poezii despre Dragoste:

între noi
nici aer măcar
fiindcă gravitaţia gravidităţii
acestei iubiri

Ar trebui să plec; se bate-o oră
Mult prea târzie ca să mă conforte.
Chemarea ei m-atrage în cohorte;
Chemarea ta, ascunsă, mă devoră.

Acum se poate

Privirile-s plecate-n târg de vise
Şi inimile-n dune de nisipuri,

după ce ai ţinut,
strâns,
în căuşul vorbelor
toată culoarea

- La miezul nopţii va ploua cu stele
Multicolore ca şi cum Perseu
Ar naviga prin gândurile mele
Şi-ar face tot ce nu pot face eu.

O clipă timpul parcă a stat în loc
Și simt că am atins nemărginirea,
Pentr-o secundă-n fărâma de noroc
Privirea ta mi-a întâlnit privirea.

Ninge pe dealuri cu flori de cais
Ninge ca la Poluri, așa cum mi-ai scris
Covor se așterne la picioare, brocart
Printre gene mă privești vinovat

Desculţe cuvinte
mângâie gleznele
viselor târzii...

pe câmpia aridă
a sufletului
nori negri desenează
păsări schimonosite

Suflând Paradis

Îţi suflu Paradis cu graiul mării
Peste nisipurile reci, deficitare,