Poezii despre Dragoste:

Păsările uitate de zbor
îşi cară aripile
prin tramvaie
aglomerate.

- Topeşte-mi pielea-ntr-un sărut de foc
Şi-nvață-mă că dragostea ucide...
Ca şarpele din eden pe mijloc
Simt braţul tău şi nu mă pot decide

Iubirea mea
E un murmur tainic de izvoare,
E freamătul copacilor
Mângâiați de boare,

Fără regrete
tălpile sărutate
şchioapătă cărarea.

Lumina din ochii tăi
Taina viselor mele
Lampa sufletului meu

nu mi-ai arătat niciodată
alunița ta de pe inimă
nici tatuajul cu numele meu
noroc că am dat peste

De ce am spus ca Adevărul doare,
pe drumul vieții, călător fiind?
E un pribeag din visuri arzătoare
ce merge pe cărări fără zăstimp?

- întoarce-l pe dos!
strigă lemnul
din foaie.
- apasă mai tare!

din ciclul: '' Versuri pentru preafrumoasa Doamnă...''

Am pus samovarul de ceai
E timpul să vii și să stai
E ploaie, e vânt și e frig
Mareea se sparge de dig