mereu sunt uimit
de cum îţi poţi urca tu scările de-a-ndăratelea
mai repede
decât toate contemporanele planetare la un loc
şi caut inutil răspunsuri
în galaxia întrebărilor
iar uneori mă gândesc cu tristeţe
că voi pierde iar mântuirea
pentru că ţi-am dezechilibrat fără intenţie
puţin tocurile spre nirvana
rămân un voyeur exilat
stigmatizat
ca un eunuc
mirosind a credinţe amestecate
cu virginitatea ta îngerească
blazon
sculptată pe inimă
în aşteptarea minunatei întâmplări prorocite
sunt buimac îţi spuneam
de uluire
dar tu urci mai departe înapoi
privind înainte
şi mă tem că m-ai putea face în curând
chiar fără să ştiu
mai fericit decât aş putea suporta
sunt pe urmele tale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
va multumesc pentru tot!
paparuz (autor) marți, 08 septembrie 2015
imi place stilul tau
sebastian marți, 08 septembrie 2015
multumesc frumos
paparuz (autor) marți, 08 septembrie 2015
Eşti acelaş şi azi... şi ieri... şi mâine...
Minunat poet pe care-l cunosc... l-am cunoscut
Împreună... am mâncat... aceeaşi pâine
Însă vremea... timpul, a trecut.
La mulţi ani fericiţi celor din familie cu numele sărbătoritei Fecioare... Maria.
pavalachepaul marți, 08 septembrie 2015
frumoasa poezie...chiar imi place..succes in continuare...
laurian marți, 08 septembrie 2015
vezi mai multe poezii de: paparuz
Detalii poezie:
Distribuie pe: