Poezii despre Dragoste:

gunoier celest
iarna
culege neguri din toate buclele spațiului
serpentinele inimii

Dac-ai simți, cum ți se-oferă un trandafir în toamnă,
Dintr-o grădină efemeră, revine în a ta palmă,
Să-ți strige către inimă chemarea -ndurătoare-
Petale parfumate apar în toamnă ca o vindecare;

- Eu nu mai sunt ce-am fost cândva
Când rătăceam printre cuvinte
Și nu știam cum pot salva
Fantoma mea dintre morminte.

Azi buciumul sună de jalea uitării
Și plopi fără soț frunzele-şi tremură mut,
Stele se aprind pe fruntea-nserării
Și doruri, timid pe sub tei se ascund.

căzusem adânc într-un somn fără vise
când am fost trezit de nişte voci cunoscute
am deschis larg fereastra
şi-am privit spre masa tăcerii din parc

Dacã visele sunt
valurile
din marea vieții,
eu sunt

Pe unde,-acum, mă cauți, nu mai sunt:
M-am izolat spre zorii-ndepărtați
De-un loc în care nu vreau să înfrunt
Urgia unor nori învolburați.

De unde vii? Din care gând ascuns,
de care n-am știut și-acum îl văd,
îl simt, îl mângâi, vreau să-l mai revăd
și, la-ntrebare, să găsesc răspuns.

Iubirea-i Doamne, peste tot!

Iubirea-i Doamne, peste tot
E-n ceru' albastru şi în soare

- Ninge fără importanţă,
Fantomatice zăpezi
Trec prin noi, e-o transhumanţă
De ninsori. Capitulezi