Poezii despre Dragoste:

i

(dumnezeu știe pe unde intră)
mă ascund sub canapea

- Azi ninge peste florile de nufăr
Şi dansul lor nostalgic alunecă suav
Pe-argintul unui lac, eu scriu şi sufăr,
Dumbrava e-mbrăcată în haină de postav.

Este prea mic Pământul,să pot alta ca tine
S-o am drept companie,în serile senine
Și nici cristale rare,nu pot a ta privire
S-o poată egala,în a ei strălucire

* Criticului Blând *

ca să știu citi corect amprenta vremii în
dansul fluturilor negri (nu știu de ce suprapun lor chipul tău neștiut)

Aud clipele prezentului cum trec prin sângele meu.
Al lor mars triumfal suna ca o orchestra dezacordata

Mă mir, pentru că zborul este muzica si armonie, iar ele, cu siguranță, pot zbura.

de parcă fericirea mea
renăscută în somn
i-ar fi ucis câte puțin
în fiecare noapte

- Eu vreau surâsu-ți bizantin
Să-mi fie veșnic antidot
Și crede-mă nu-s cabotin
Nici n-am să-ți scriu ca un bigot.

Destin de alb

Când iarna asta lungă se va porni, să ştii
Voi fi în fulgii serii să mă aştern sub Lună,

MAREA


Port chipul tău adânc inclus în mine,

- Cât de frumos îmbracă iarna bradul
Cu fluturi albi, cu stele argintii,
Cum strălucește-n palma lunii jadul
Iubirii hibernale, doar să vii