Poezii despre Dragoste:

dimineaţa porneşte încet
prin trecutul necrozat
te bâjbâi braille anesteziat
pe singurul petec de zid

- S-a subțiat și stratul de ozon,
O inimă de dorul tău se frânge,
Tânjește după un sărut cazon,
Dar tu nu vii și lacrimi curg, de sânge.

(numărat alb de spaime)

nu-mi pasă
chiar nu-mi pasă cât durează o amintire
nu-mi pasă nici cât durează o rază
lumina ei se descompune în urmele de

“noi suntem visătorii de vise
rătăcind pe malul singurătăţii
aşezaţi lângă pârâuri secate
pierduţi de lume şi uitaţi de ea”

NEMĂRGINITA IMACULARE

Iubite, aș vrea de-un vis de-argint ca să ne ținem,
Și ochi-acoperiți ne fie numai de fulgi în floare,

poetei Liliana Trif

Ți-aș scrie astăzi numai o poveste
Și ți-aș citi-o lângă șemineu

Ascult chemarea nopții cu plăcerea
pe care-o simt când vocea ei mi-alină
căderea ca o piatră de lumină
din șarpele ce-a inventat durerea,

Te-aştept disearǎ iubito,
Sǎ vii pe lângǎ peluzǎ
Sǎ te sǎrut, izmenito,
În timp ce vecinii se-amuzǎ.

- Aș vrea să-i dau iubirii glas,
Cuvintele te știu prea bine,
Pe cerul meu fă un popas,
Că sunt pierdut prin lumi străine.