Poezii despre Dragoste:

“Aşa cum dragostea te încoronează, aşa te crucifică”.
Khalil Gibran

- Ca versul ce coboară-n profunzimi

să îţi scriu o scrisoare
lungă
cu litere adevarate albastre
şi miros de liliac alb

- În vadul timpului pervers,
Cu lacrimi de iubire reci,
Am rătăcit câte un vers,
Să nu mă uiți atunci când pleci.

BESSARABIA MOIA
Bunicule , te-ai dus de multa vreme
Acolo unde granitele nu-s
Decat distanta intre jos si sus.

şi voi muri puţin în fiecare noapte
n-am să mă vait să fie orice-ar fi
şi nici nu voi mai spune calde şoapte
voi adormi hoinar pe stradă

- Mă iartă c-am plecat curând
Şi nu ţi-am dat de ştire,
Din laşitate sau sperând
C-o să-nţelegi, iubire,

i

(dumnezeu știe pe unde intră)
mă ascund sub canapea

- Azi ninge peste florile de nufăr
Şi dansul lor nostalgic alunecă suav
Pe-argintul unui lac, eu scriu şi sufăr,
Dumbrava e-mbrăcată în haină de postav.

Este prea mic Pământul,să pot alta ca tine
S-o am drept companie,în serile senine
Și nici cristale rare,nu pot a ta privire
S-o poată egala,în a ei strălucire

* Criticului Blând *

ca să știu citi corect amprenta vremii în
dansul fluturilor negri (nu știu de ce suprapun lor chipul tău neștiut)