Poezii despre Dragoste:

Fără sfârșit

As scrie despre Tin' o epopee
în care tu ai fi legenda mea,

* ca o împărtășanie – eflorescențe oculte*
-- dedicată lui C.A. --

- Azi bate vântul, poate știi,
Te mângâie prin păr ușor,
Te-aștept pe coama lui să vii,
De ochii tăi mi-atât de dor.

ASCULT CUM ÎNFLOREŞTE UN CAIS

Îmi amintesc gingaşa ta făptură,
Mergeam agale într-un Cişmigiu

Dansează crinolina menuet,
Se-mbată cu parfum de amintire,
Pe degete tu i-ai lăsat discret
Sărutul, ca o vrajă de iubire.

- Au fost și ploi, furtună, vânt,
Pe mare m-au curtat sirene,
În Iad am fost, pe tărâm sfânt
Am poposit și-am scris catrene.

de pe mănoasa preerie a inimii tale şi-a lăsat barbă
a ridicat o flamură cu blazonul singurătăţii sale
aşteaptă sezonul bizonilor
uneori e trist

Pe sub ramuri de cais

Erai atât de dulce si frumoasă
când te-am văzut prin geana unui vis,

- Noi suntem doi gondolieri,
Pe valuri mici de erezie
Plutim în zori printre plăceri,
Iar noaptea doar prin poezie.

DE CE S-A SINUCIS CAISUL?

(Danei, semn de preţuire)