Poezii despre Dragoste:

“noi suntem visătorii de vise
rătăcind pe malul singurătăţii
aşezaţi lângă pârâuri secate
pierduţi de lume şi uitaţi de ea”

NEMĂRGINITA IMACULARE

Iubite, aș vrea de-un vis de-argint ca să ne ținem,
Și ochi-acoperiți ne fie numai de fulgi în floare,

poetei Liliana Trif

Ți-aș scrie astăzi numai o poveste
Și ți-aș citi-o lângă șemineu

Ascult chemarea nopții cu plăcerea
pe care-o simt când vocea ei mi-alină
căderea ca o piatră de lumină
din șarpele ce-a inventat durerea,

Te-aştept disearǎ iubito,
Sǎ vii pe lângǎ peluzǎ
Sǎ te sǎrut, izmenito,
În timp ce vecinii se-amuzǎ.

- Aș vrea să-i dau iubirii glas,
Cuvintele te știu prea bine,
Pe cerul meu fă un popas,
Că sunt pierdut prin lumi străine.

Splendoare

Privirea ţi-era toată grădini de albe flori
Şi colţul de batistă îţi mirosea a iarbă,

- Simt uneori că suntem palmieri
Pierduți pe-o insulă pustie,
Că vom trăi mereu la fel ca ieri
Metafora din poezie.

Precum Romeo

Ce raze de speranță se-ntruchipează-n tine
Ce dulce este fructul chiar dacă-i amărui,

Primeşte, mamă, un colind tăcut...
Cuvinte-s de prisos și sunt puține;
Din zările în care m-am pierdut,
Mi-e dor cumplit, mi-e foarte dor de tine.