Poezii despre Dragoste:

Aud clipele prezentului cum trec prin sângele meu.
Al lor mars triumfal suna ca o orchestra dezacordata

Mă mir, pentru că zborul este muzica si armonie, iar ele, cu siguranță, pot zbura.

de parcă fericirea mea
renăscută în somn
i-ar fi ucis câte puțin
în fiecare noapte

- Eu vreau surâsu-ți bizantin
Să-mi fie veșnic antidot
Și crede-mă nu-s cabotin
Nici n-am să-ți scriu ca un bigot.

Destin de alb

Când iarna asta lungă se va porni, să ştii
Voi fi în fulgii serii să mă aştern sub Lună,

MAREA


Port chipul tău adânc inclus în mine,

- Cât de frumos îmbracă iarna bradul
Cu fluturi albi, cu stele argintii,
Cum strălucește-n palma lunii jadul
Iubirii hibernale, doar să vii

Am să te caut,în orice clipă grea
În fiecare „ea” din viața mea
Am să îți caut chipul,glasul
Pe orice drum și la tot pasul

dragostea e doar un gest prin care
trece liniştea înspre libertatea
de a iubi şi a fi iubit

Atȃtea specii
s-au adaptat,
au ȋnvãțat sã iubeascã
frigul,

- Eu nu dau lecţii de prestanţă
Unui intrus neavenit
Ar fi lipsit de importantă
Şi-aş pierde timp nepreţuit.