Poezii despre Dragoste:

Splendoare

Privirea ţi-era toată grădini de albe flori
Şi colţul de batistă îţi mirosea a iarbă,

- Simt uneori că suntem palmieri
Pierduți pe-o insulă pustie,
Că vom trăi mereu la fel ca ieri
Metafora din poezie.

Precum Romeo

Ce raze de speranță se-ntruchipează-n tine
Ce dulce este fructul chiar dacă-i amărui,

Primeşte, mamă, un colind tăcut...
Cuvinte-s de prisos și sunt puține;
Din zările în care m-am pierdut,
Mi-e dor cumplit, mi-e foarte dor de tine.

“Aşa cum dragostea te încoronează, aşa te crucifică”.
Khalil Gibran

- Ca versul ce coboară-n profunzimi

să îţi scriu o scrisoare
lungă
cu litere adevarate albastre
şi miros de liliac alb

- În vadul timpului pervers,
Cu lacrimi de iubire reci,
Am rătăcit câte un vers,
Să nu mă uiți atunci când pleci.

BESSARABIA MOIA
Bunicule , te-ai dus de multa vreme
Acolo unde granitele nu-s
Decat distanta intre jos si sus.

şi voi muri puţin în fiecare noapte
n-am să mă vait să fie orice-ar fi
şi nici nu voi mai spune calde şoapte
voi adormi hoinar pe stradă

- Mă iartă c-am plecat curând
Şi nu ţi-am dat de ştire,
Din laşitate sau sperând
C-o să-nţelegi, iubire,