Poezii despre Dragoste:

Sunt doar un biet rătăcitor,
Mereu pe-a visului cărare,
Mergând pe albul unui nor
Călăre pe un cal de mare.

- Un vânt de seară s-a oprit
Să-mi cânte despre tine-n poartă;
Din clipa-n care te-am dorit,
Aripa lui mereu mă ceartă.

poate n-o să vină nicicând clipa
să cânt pe o singură coardă melodia vieţii
balena
înainte de-a juca şotron cu Iona

Gândul împrăștie secunde-n iubire
Din ceasul speranței ce-a stat într-o seară,
Când visu-nghetat într-o cald-amintire
Se topește ușor și-ncepe să doară.

Ai fost odatã
ca nici o altã fatã,
coborȃtã din vise-mi,
din cuvinte nerostite,

- În urma ta mai curg lacrimi de gheață,
Iar amintirile cu flori de nufăr,
Când le zăresc pe lac, mă fac să sufăr;
În barca mea plutește astăzi ceață.

asemeni umbrei
mă retrag în mine pentru
a mi se ierta ceea ce am fost

în serile când toţi Dumnezeii
merg la culcare mi-aş dori
să rămân în mine
într-o lume numai a mea

Dragoste stea nărăvașă
înhămat și dus la trap
și cu cerul drept cămașă
haina nopții n-o încap

E nefiresc de liniște în noi,
Chiar dacă universu-ar vrea să strige,
Cu ploaia lui de raze, care frige,
Cuvinte reci se-adună-n mușuroi.