Poezii despre Dragoste:

Iată, iubito, cum respirai din toamne,
arterele purtau voluptăți violet,
în trup pulsau unde stârnind uragane,
când flux-al nopții curgea-n beții de balet.

Nu-s tânăr Doamnă totuși ard
chiar dacă-i frig și nu-s acasă
că mi-ai întins pielea pe gard

- Azi nu mai vreau în glastră flori străine,
Pe balansoarul nostru care tace,
Cuvintele, când vor să ne atace,
Le-aştern din mintea mea, pe foi veline.

Noaptea mă străpunge cu suliți de-ntuneric
Sunt un biet trecător buimăcit, rătăcit
Mă afund, mă topesc în eteric
Așteptând un nou și blând răsărit.

Sunt doar un biet rătăcitor,
Mereu pe-a visului cărare,
Mergând pe albul unui nor
Călăre pe un cal de mare.

- Un vânt de seară s-a oprit
Să-mi cânte despre tine-n poartă;
Din clipa-n care te-am dorit,
Aripa lui mereu mă ceartă.

poate n-o să vină nicicând clipa
să cânt pe o singură coardă melodia vieţii
balena
înainte de-a juca şotron cu Iona

Gândul împrăștie secunde-n iubire
Din ceasul speranței ce-a stat într-o seară,
Când visu-nghetat într-o cald-amintire
Se topește ușor și-ncepe să doară.

Ai fost odatã
ca nici o altã fatã,
coborȃtã din vise-mi,
din cuvinte nerostite,

- În urma ta mai curg lacrimi de gheață,
Iar amintirile cu flori de nufăr,
Când le zăresc pe lac, mă fac să sufăr;
În barca mea plutește astăzi ceață.