Noaptea mă străpunge cu suliți de-ntuneric
Sunt un biet trecător buimăcit, rătăcit
Mă afund, mă topesc în eteric
Așteptând un nou și blând răsărit.
Mă hrănesc până-atunci cu lumina din lună,
Mă adap cu amintiri de demult
Și îți dau sufletul drept arvună
Așteptând un nou și cald început.
Voi renaște precum floarea de lotus
Și-ți voi scrie un mesaj criptat și sanscrit.
Ți-l trimit într-un sul de papirus
Nu mesajul ! ... sufletul arvunit.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Îmi este atât de dor de poezia ta, Andrei ! Mă bucur atât de mult când revii pe site ! Te aștept cu emoție și iți mulțumesc pentru prietenia oferită cu generozitate în această lume virtuală !
Cu drag,
mirimirela (autor) miercuri, 13 ianuarie 2016
Ma bucur adeseori pentru faptul ca sit cand trebuie sa fac un anumelucru. Sunt inca presta de timp dar am simtit nevoia sa intru pe site si sa caut numele pentru care am o afinitate usor de explicat. Nu am gresit pentru ca poezia ta , prima pe care o citesc (data fiind ora probabil si ultima in aceasta dimineata) e minunata.
Ai un suflet deosebit ce merita sa fie apreciat ca un colt desoare. Cu drag
stomff miercuri, 13 ianuarie 2016
Axinia, Irina, vă mulțumesc pentru semnul vostru de lectură și pentru vibrație !
mirimirela (autor) marți, 12 ianuarie 2016
Mesajul poeziei tale îl face pe cititor să vibreze.
Felicitări!
Irina B. marți, 12 ianuarie 2016
Poemul tău e o sculptură în cuvinte.
Felicitări
axinia marți, 12 ianuarie 2016
Mulțumesc Mitică !
Cu drag și eu !
mirimirela (autor) marți, 12 ianuarie 2016
vezi mai multe poezii de: mirimirela
Detalii poezie:
Distribuie pe: