Poezii despre Dragoste:

timpul meu se măsoară
în cuvinte
anii mei se numără
în povești

Tu crezi în răsăritul unui gând
ce-n vraja nopții ți-a întins petale,
cu un covor de visuri așteptând
să-ți împlinească doruri abisale.

Dragostea mea într-un vers

Costel Zăgan, Universuri paralele

Când trupul îmi renaşte din fărâme,
Sfidând prin sine legile trăirii,
Sunt pe de-a-ntregul împotriva firii
Şi¬-un zid care nu vrea să se dărâme.

- Am fost aproape şi departe,
Un joc de bacara fără decari,
Un meteor căzând în noapte,
Aripi de ceară-n zboruri de Icari.

I-am dat târziu aseară o-ntâlnire,
O frumusețe cu chipu-nseninat,
O boare ce-a pătruns fără de știre
În sufletul meu veșnic înghețat.

- Lasă-mi fereastra dintre ani deschisă,
Iar inima n-o fereca, de poţi
Aşteaptă-mă cu candela aprinsă
Şi cu iubire ninsă pe la porţi,

(Lui Aristip sau lui... Paul Rotaru)


nu-mi ascunde în mâneca spaţiului canibal valsurile solare ielele mi-au dat dispensă de vrajă

Haide stinge-mă odată
iubire stea blestemată

- În ritmuri vechi și pași de dans,
Cu nostalgii la cozoroc
Și cu iubiri în stil baroc,
Mai trece-un an plin de suspans.