Poezii despre Dragoste:

Îmi amintesc cand îmi spuneai:
"Suflet drag vreau să te mangai!"
Radeam atunci, iar tu spuneai:
"Suflet drag, nu-i aşa că am reuşit?

- Ce nopţi geroase şi ce vifor vine
Că-mi tremură sub dună aşternutul,
Dar mă gândesc că stând în pat cu tine
Vom colora iubindu-ne-nceputul

Eu vin către tine cu gerul în frunte,
Pe fiece umăr îmi creşte un munte,
Mă doare distanţa, mă ard represalii,
Din Roma străveche aduc Saturnalii.

timpul meu se măsoară
în cuvinte
anii mei se numără
în povești

Tu crezi în răsăritul unui gând
ce-n vraja nopții ți-a întins petale,
cu un covor de visuri așteptând
să-ți împlinească doruri abisale.

Dragostea mea într-un vers

Costel Zăgan, Universuri paralele

Când trupul îmi renaşte din fărâme,
Sfidând prin sine legile trăirii,
Sunt pe de-a-ntregul împotriva firii
Şi¬-un zid care nu vrea să se dărâme.

- Am fost aproape şi departe,
Un joc de bacara fără decari,
Un meteor căzând în noapte,
Aripi de ceară-n zboruri de Icari.

I-am dat târziu aseară o-ntâlnire,
O frumusețe cu chipu-nseninat,
O boare ce-a pătruns fără de știre
În sufletul meu veșnic înghețat.

- Lasă-mi fereastra dintre ani deschisă,
Iar inima n-o fereca, de poţi
Aşteaptă-mă cu candela aprinsă
Şi cu iubire ninsă pe la porţi,