Poezii despre Dragoste:

MÂNDRĂ ŢARĂ ROMÂNEASCĂ

Poteca urcă nemilos spre creste,
Acolo unde toţi atingem bolta,

Urletul prelung, gânduri mă ajung,
Intră-n mine fără remuşcare,
Din păduri pustii, aş dori să ştii
Că şi moartea e o întâmplare.

POEZIA

E poezia locul meu ascuns,
De nepătruns cetate pentru răi.

- Un țărm pustiu, mușcat de val,
Pe plajă plânge-un albatros,
La trap, ușor, trece un cal
Spre golf, unde-i teren pietros.

Când mă doare-un dor de Tine
Printre văile-mi pustii,
Eu trăiesc printre suspine,
Şi te chem Doamne, să vii..

(Maiei – cuneiforme stelare)


acum pot să-ţi mărturisesc odihnesc vertebra unei stele hoinare

E neagră ninsoarea de-atâta minciună
Și cerul de-atâta trădare-a-nnegrit,
Când negrii sunt norii ce-n suflet se-adună
Uităm de iubire sub gândul umbrit.

Ai vrut să faci troc cu iubirea
Să-i dai la schimb arginți, treizeci...
Ai fi ajuns și tu, ca Iuda
Să vrei să mori, să-nnebuneşti.

Mi-am pus inima,
aşa zgâriată,
într-o pungă de plastic,
când îngerul

noaptea se lepăda de umbre
una câte una
lasciv
fără cuvinte