Poezii despre Dragoste:

un ţipăt de-albatros digerat de furtună
o zână căzută
pe un nimb de zenit
orologiul carnivor al sângelui devoră

- În seara asta să m-aştepţi sub brad
Cu bluza descheiată pân’ la brâu,
Să simt aroma dulcelui desfrâu
Cum mă cuprinde-alene, grad cu grad.

- Aleg din cetină azi foaia
Și scriu un gând cu fulgi de nea
Purtând în inimă văpaia
Aprinsă de minunea mea.

de singurătate e interzis
ilegal
imoral
de singurătatea mea

Ce poți să faci femeie tu?
Când dragostea nu prea te calcă
Îți poți închide sufletu’
Și poți sta singură sub salcă

- Petala ți-o alint și-n vis,
Pe buze simt un strop de rouă,
Plăceri ascunse prin cuprins
Le simt în palmele-amândouă.

- Păşim în iarnă împreună,
Uniţi de-un cântec ce ne leagă,
Cu inima întinsă-n mână
Şi gura dulce ca o fragă.

părea că valurile îmi udau ochii cu zboruri
împreună cu răstignirile
eşuau la ţărmul inimii căutau puritatea facerii
amnarul se izbeşte de-un paradis de cremene

cineva îți picta moși pe pupile
părul tău se umpluse de reni
iar eu nu aveam loc de colindătorii din inima ta
să-ți încălzesc buzele

- În iarna cu sclipiri de-argint și jar,
Cu cetină de brad pe la ferestre,
Poeții sunt lumina unui far,
Cuvântul lor pentru o lume - zestre.