Poezii despre Dragoste:

Ce e cu noi?
Numai suntem cei doi de altădată.
Suntem alți doi. Mai goi.
Doi plopi făr` de soț

- Aş vrea să te colind pe înserat
Când fulgul mă sărută jucăuş
Ca-n primavara-n care te-am curtat
Şi-ai devenit în versul meu arcuş.

ningea convulsiv
uitasem să îmbătrânesc cu încă o zi

la fiecare răsuflare

În vechea casă părăsită,
Pe-o stradă rece, desfundată,
O melodie nesfârșită,
Din viața bună de-altădată,

lasă-te despletită
ca pentru o tânguire
eu te voi pieptăna îndelung
cu degete tremurânde

Alintă-mă acum şi-n totdeauna
Cu ce-mi spuneai şi-n nopţile tîrzii
Priveşte-mă, şopteşte-mi că-s doar una
Lumină creatoare de-amintiri.

- Din tot noianul de povești pictate
Pe buza ars-a timpului târziu,
Iubirile rămân alambicate,
Doar dragostea mă-mbracă-n argintiu.

umanitatea mea și poezia
sunt una
îmi spun când moartea strigă

- Văd la ferestre flori de gheață,
Un arabesc pictat fără culori,
O lăcrămioară zâmbăreață
Așteaptă-un tânăr s-o colinde-n în zori.

Cerneala s-a uscat în călimară
Și râuri de metafore-au secat,
Iar gându-acesta parcă mă doboară,
Să îți scriu cât te iubesc eu am uitat.