Poezii despre Dragoste:

părea că valurile îmi udau ochii cu zboruri
împreună cu răstignirile
eşuau la ţărmul inimii căutau puritatea facerii
amnarul se izbeşte de-un paradis de cremene

cineva îți picta moși pe pupile
părul tău se umpluse de reni
iar eu nu aveam loc de colindătorii din inima ta
să-ți încălzesc buzele

- În iarna cu sclipiri de-argint și jar,
Cu cetină de brad pe la ferestre,
Poeții sunt lumina unui far,
Cuvântul lor pentru o lume - zestre.

ÎMI PARE RĂU


Îmi plânge inima în piept

- Încerc să-mi menţin echilibrul pe sârmă
Când viscolul iernii mugește-nfundat
Şi-nvârte planeta de parcă la cârmă
Ar sta un beţiv maniac. S-a-noptat...

am deschis geana pământului şi m-au înconjurat
cuvintele din cuptorul lor magic
au ieşit întâi amintirile
schelete bine şmirgheluite de învăţăminte

DRAGOSTE FĂRĂ RĂSPUNS
(Nu dă, Doamne!)

Ființă blândă, și-atât de frumoasă,

O, DRAGOSTE ...


O, Dragoste, tu unde ești?

Te căutam ca orbul pe lumină,
ca păsările setoase-un fir de apă,
şi mi se-aprindeau imagini pe retină,
şi-nebuneam etapă cu etapă.

- Azi nu mai joc cu runele șotron
Nici nu aprind la orice colț amorul,
În iarna asta este de bonton
Să-mpodobesc în bradul verde dorul